IMO EX ANIMO
Din adâncul sufletului

Ultima actualizare 13.04.2017
Axioma
Pământul Greu l-a blestemat norocul, E-n continuă mişcare! Prin vulcani îşi varsă focul Şi transpiră prin izvoare. |
Cauză şi efect Indiferent sub ce regim, Ei se-nvârtesc, noi ameţim. |
Rugăciune O, Doamne, bun şi iertător, Cu proştii fii îndurător Şi dă-le pâine câtă vor, Dar nu le da cuţitul lor! |
Pe mormântul unui scriitor În cavoul etajat Zace scriitorul care A murit accidentat În prăpăstii literare. |
Epitaful unei iubiri Jeliţi-i trista ei ursită, A răposat ne-mpărtăşită! |
Axiomă De-ai să colinzi pe multe haturi, Pe orice timp, întotdeauna, Cu adevărul nu te saturi, Aşa cum satură minciuna. |
Epitaf unui conducător (Mircea C. Dinescu) A domnit uitând de gloată Şi, în culmea gloriei, A murit călcat de-o roată ...A istoriei. |
Dura lex Dacă stai şi te socoţi Foarte mare-i greutatea De a împărţi dreptatea: Nu se–ajunge pentru toţi. |
Hieroglife Stă scris de veacuri pe-o tăblie Că într-o ţară înţelepţii Au pus o taxă pe prostie Şi au plătit-o doar deştepţii. |
Învăţătură Mi-a spus o dată un holtei: „Oricât te-ai strădui, pe-o fată N-o păcăleşti decât o dată, Pe urmă este rândul ei...” |
Tranziţia Tranziţia e o cadână Fugită din harem cu-n ţel: Să-şi fie propria stăpână! Şi-a nimerit într-un bordel. |
Epitaf unui poet Din iad afară l-au zvârlit Şi-i mare uluiala: Cu „focul sacru”-a reuşit Să le îngheţe smoala. |
Unei colege Nu se sperie de greu- Spun şi bârfitoarele- Şi-urcă-n schemă tot mereu, Cât o ţin picioarele. |
Fostului meu şef A răposat la datorie Şi subalternii sunt în doliu. A fost o-ntregă tragedie... Să-i scoatem dinţii din fotoliu... |
Necazuri de director Toţi subalternii-s adormiţi Şi parcă vor să-l întărâte: Îi spun într-una: „Să trăiţi!” Dar nu îi spun cu câte? |
Unuia (Mihai Dinică-Tuzu) A-ntâlnit o gropă-n stradă Şi-a căzut în ea grămadă, Pentru că-i luase ochii Transparenţa unei rochii. |
Malaguena Dragostea şi portocala Au o mare-asemănare: Orişicât de dulci să fie, Tot sunt şi puţin amare. |
La tribunal (Ion Diviza) Minciuna acuzată de viol Distrusă-şi înfrunta judecătorul, Văzând în preajmă Adevărul gol A exclamat: El e violatorul! |
Supermini O haină mai divină Cine-ar putea concepe: Piciorul se termină Iar fusta nici nu-ncepe! |
Plăcere musulmană Sanda, fată de codrean, S-a luat cu-n musulman Şi le-a fost o mângâiere... Semiluna lor de miere. |
Vacanţă parlamentară Când Parlamentul e plecat Şi-i sala goală spaţioasă Îl vezi pe spicher întristat, De parcă nu-i sunt boii-acasă. |
Arendaşii De cu zori până-n chindie Trai frumos, ca de legendă, Soţul ară pe câmpie, Ea-şi dă nurii în... arendă. |
Săracului (Marian Grigore Dobreanu) Ca tot românul sunt sărac Şi-acum de foame sunt lihnit, M-aţi prinde şi cu mâţa-n sac, De n-ar fi sacul găurit! |
Păcatele tinereţii Femei şi vin - la tinereţe, Mii de păcate – avem în minte, Şi unicul la bătrâneţe; Păcat... că-mi mai aduc aminte! |
Unuia În timpul tinereţii, poate, Nu ştii ce faci şi faci de toate, Dar vine-o vreme pentru toţi Când ştii ce faci... dar nu mai poţi. |
Politicianul ideal (Mariana Dobrin) Vegetarian să fie Câte zile are anul Şi să facă alergie Când i s-a intins ciolanul. |
Pe calea vieţii Pe calea vieţii, câteodată, Sub raza soarelui călduţ, Minciuna trece-nzorzonată, Iar adevărul gol-goluţ . |
Ecuaţia-i femeia Orice fiinţă-şi are cheia, Să fim cu ele mai drăguţi. E-o ecuaţie femeia, Dar cu mai mulţi necunoscuţi. |
Nedumerire (Paulian Dumitrică) Dreptatea asta-i pare- aparte Lui, prostului cu mâna-n falcă, Pus să plătească oale sparte, Când e ştiut că-n străchini calcă. |
Dărnicie de soacră E soacra mea, ciudată Cum nu găseşti niciuna: Mi-a dat întreaga fată, Când i-am cerut doar mâna. |